Cei blânzi, Fericirile 2/5
Matei 5:5
Cum arată blândețea creionată biblic?
#ferice
#blând
Published 08/11/2019
Author
Share / Groups / About Author
Notițe
Temă
Notițe
Introducere Blândețea este o roadă a Duhului ( Gal. 5:22 ), nu o cauză a mântuirii. Prin nașterea din nou făcută de Duhul Sfânt, locuiți fiind de El, aducem acest rod, într-o anumită măsură. Deci, nu ne sforțăm să fim blânzi ca să câștigăm mântuirea, ci suntem hăruiți cu mântuirea și rodim printre altele și blândețea. Cred că blândețea biblică, despre care vorbește Domnul Isus aici nu este ceva ce un om nenăscut din nou poate avea, fiindcă dacă ar fi așa, Dumnezeu nu ar fi proslăvit prin blândețea acelui om, fiindcă nu este fundamentată pe Dumnezeu, ci pe firea acelui om. Vom vedea mai bine lucrul acesta în portretul pe care-l vom desena folosind creionul biblic. Portret biblic: Blândețea ( Cum zice Biblia că arată și cum nu arată blândețea? ) ( conspect din predica lui John Piper, Blessed are the meek link ) Psalmul 37 ( Blândețea în fața propășirii celor răi ) Observați paralela dintre v9 și v10: „cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni țara” și „cei blânzi moștenesc țara”. Deci cei blânzi sunt cei care „nădăjduiesc în Domnul”. Dar ce înseamnă să nădăjduim în Domnul? Haideți să privim împreună în Ps. 37:5-8 ca să vedem cum arată cei blânzi : Ps. 37:5b, încep prin a nădăjdui în Dumnezeu că El va lucra pentru ei și că le va recunoaște dreptatea în fața dușmanilor. Blândețea este ancorată în nădejdea că Dumnezeu este pentru tine și nu împotriva ta. Ps. 37:5a, își încredințează ( lit. rostogolesc , vezi Geneza 29:3, "prăvăleau" ) soarta în mâna Domnului . Cei blânzi au descoperit că Dumnezeu este demn de încredere, și de aceea își încredițează „soarta” — treburile, problemele, relațiile, sănătatea, fricile, frustrările — toate acestea în mâna Domnului. Ei recunosc că nu pot face față complexitățior, presiunilor și obstacolelor vieții și cred că Dumnezeu este capabil și voitor să-i sprijine, să-i călăuzească și să-i protejeze. Ps. 37:7a, stau liniștiți înaintea Domnului și așteaptă cu răbdare ca Dumnezeu să lucreze în viața lor. Asta nu înseamnă că sunt leneși, ci că sunt lipsiți de freamăt. Au un fel de calm stabil și profund care vine în urma cunoașterii că Dumnezeu este atotputernic, că are toată viața lor în control și că este îndurător și va lucra toate lucrurile spre cel mai mare bine al lor. Ps. 37:7b-8, nu se tulbură când văd că cel rău prosperă, nici nu dau frâu liber mâniei. Familia, munca, întreaga viață este în mâinile Dumnezeului Suveran, ei se încred în El, așa că piedicile, frustrările și dușmanii vieții nu produc în ei amărăciunea, mânia și agitația atât de des întâlnită între oameni. Așadar, protretul blândeții de până acum, bazat pe Ps. 37:1-11, este că aceasta începe prin a ne încrede în Dumnezeu. Apoi, prin a ne încredința viața în mâna Domnului în convingerea că El Își va folosi puterea și mila ca să ne facă bine. Apoi așteptăm cu răbdare și în liniște să vedem rezultatele. Iar în final, nu dăm frâu liber mâniei și agitației când întâmpinăm opoziție și piedici. Prin urmare, este deja clar că blândețea are foarte multă legătură cu Dumnezeu. Blândețea constă într-o libertate de o mânie îngrijorată, plină de pace și se bazează pe încrederea în Dumnezeu și rostogolirea tuturor căilor noastre în mâna Lui, așteptând cu răbdare ca El să lucreze. De unde ne vine puterea? Vezi 1 Corinteni 3:18-23: toată lumea este a ta, nu te supăra pe cel rău când are și el un coteț pentru o secundă, comparativ cu moștenirea creștinilor și trăinicia ei. Moise și Domnul Isus ( Numeri 12:1-16, Blândețea în fața criticii/suferinței nedrepte/neîntemeiate ) Primele 4 versete ne arată cum Miriam și Aaron îl critică aspru pe Moise. Iar în celelalte 12 versete Dumnezeu îi mustră pe Miriam și Aaron și revendică reputația slujitorului Său Moise. Care este scopul pentru care exact între opoziția lui Miriam și Aaron și îndreptățirea lui Moise, apare scris v.3 „Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.”? Cred că fiindcă a fi blând înseamnă a-ți încredința pricina lui Dumnezeu și a nu avea nevoie să te aperi singur. În loc să se apere, Moise așteaptă cu răbdarea ca Dumnezeu să lucreze. El nu se frământă din pricina acestor vorbe aspre. Iar Dumnezeu îi ia apărarea. Domnul Isus, când a fost batjocorit pe cruce, în chinuri fiind, El nu S-a răzbunat, nici nu S-a apărat pe Sine, ci a cerut ca Tatăl să-i ierte și Și-a încredințat soarta în mâna Domnului, ca să-L revendice Dumnezeu prin înviere și înălțare. ( Is. 50:6-9 ) Așadar, putem adăuga la portretul blândeții și faptul că aceasta părăsește răzbunarea și nevoia de a fi defensiv. Blândețea iubește să lase loc mâniei lui Dumnezeu și să-L lase pe El să-i ia apărarea. Blândețea este puterea de a absorbi opoziția și criticile fără a lovi înapoi. De unde ne vine puterea? Vezi Romani 12:19-21 și 1 Petru 2:20-23 , asta a făcut și Moise și Domnul Isus. Domnul Isus ( Blândețea în fața păcatului și împietririi omului ) Domnul Isus ne arată încă câteva detalii despre ce înseamnă și mai ales ce nu înseamnă blândețea. De ex., El însuși zice despre Sine în Matei 11:29 „Eu sunt blând și smerit cu inima”. Dar pentru a înțelege echilibrat ce înseamnă blândețea, avem nevoie să vedem și alte situații în care Domnul Isus nu pare să fie blând, după mintea și așteptările noastre. Marcu 3:5, Blândețea nu este incompatibilă cu mânia sfântă însoțită de mâhnire pentru împietrirea inimii celui din pricina căruia ne-am mâniat. Și nici nu lasă păcatul altora să o împiedice din a-și duce la capăt lucrarea/datoria. Matei 21:12-13, Blândețea nu L-a împiedicat pe Domnul Isus să-i mustre aspru și să-i dea afară pe oamenii din templu care vindeau și cumpărau ca într-o peșteră de tâlhari. Blândețea apără onoarea lui Dumnezeu și nu lasă ca lucrurile sfinte să fie batjocorite. Ci e indignată de astfel de lucruri și este drept să fie așa. Vedem dar, că a fi blând nu înseamnă a fi bleg, pasiv sau indiferent față de lucrurile din jurul nostru. Ci înseamnă a reacționa prin mânie sfântă proporțională cu ofensa adusă lui Dumnezeu. Mai înseamnă și a mustra proporțional pe cei care batjocoresc onoarea lui Dumnezeu, cu durere în inimă că Numele Său nu este sfințit aici jos așa cum este în ceruri. Blândețea în vorbire și ascultare ( Iacov 1:19-21; Iacov 3:13-17 ) Recunoaște limitările cunoașterii sale și faptul că se poate înșela în gândirea sa, și ca urmare dorește să asculte și să învețe orice lucru valoros. Dacă aude ceva nou sau ceva contrar perspectivei sale, prima ei reacție nu este să se mânie de îngrijorare. Ci este înceată la mânie. Ascultă și cântărește lucrurile. Iar în ce privește Cuvântul lui Dumnezeu, îl primește cu blândețe. "blândețea înțelepciunii" ( 3:13 ) Cel înțelept este și blând. De ce? Fiindcă înțelepciunea este pașnică, rezonabilă și deschisă la argumente, adică dispusă să fie convinsă prin argumente, învățabilă, corigibilă. Blândețea nu înseamnă absența pasiunii, convingerii sau indignării pentru slava lui Dumnezeu. Ci înseamnă că nu avem fitilul scurt. Că dispoziția noastră este una pregătită de a asculta și învăța. Că suntem înceți la a expedia o persoană, înceți la a condamna, înceți la mânie. Înseamnă a asculta argumentele unei persoane pentru ceea ce zice și dispoziția de a-ți argumenta și tu ideile tale. Înseamnă a fi mereu supus unui standard de adevăr mai mare decât tu însuți și a fi gata să te pui în rând cu adevărul când ești dovedit greșit. De aceea, blândețea ia în serios argumentarea și disputele, fiindcă își cunoaște limitările și vrea să-și discearnă greșelile și să le părăsească. ! Să nu confundăm adevărata blândețe cu aparenta "blândețe". Doi oameni care discută și nu sunt dispuși să-și supună ideile unui standard independent de adevăr, care nu vor să se facă vulnerabili în fața adevărului obiectiv și posibila nevoie de a admite că au greșit, asta nu este adevărata blândețe, indiferent de cât de frumos vorbesc unul cu celălalt și cât de înțelegători și de pașnici par. Să nu trebuiască să dai socoteală unui standard de adevăr în afară de tine însuți nu este blândețe, ci mândrie, deci să ne dea Domnul înțelepciunea să știm să le deosebim. Blândețea în fața păcatului fraților și surorilor ( Galateni 6:1-2 ) Aici vedem cum arată blândețea când decide că trebuie să vorbească. Este conștientă de propria failibilitate, mai specific mai întâi își scoate bârna din ochiul său și recunoaște că dacă nu ar fi harul fără plată și nemeritat, ar cădea și ea chiar în păcatul pe care tocmai încearcă să-l corecteze în celălalt. Rezumat portret biblic Blândețea începe atunci când ne punem încrederea în Dumnezeu. Apoi, fiindcă ne încredem în El, ne rostogolim viața asupra Lui. Prăvălim peste El toate îngrijorările, frustrările, planurile, relațiile, locurile de muncă și sănătatea noastră. După care așteptăm cu răbdare ca Domnul să lucreze. Ne încredem în timpul, puterea și harul Său de a lucra toate lucrurile în cel mai bun mod posibil pentru a-Și arăta măreția și a ne face bine. Rezultatul acestei încrederi și acestei rostogoliri a îngrijorărilor noastre și al așteptării noastre răbdătoare este că nu dăm frâu liber mâniei îngrijorate. Ci, în schimb, precum Moise, lăsăm să se răzbune mânia lui Dumnezeu și să ne revendice El dacă dorește. Mai apoi, cum spune Iacov, în această încredere liniștită sunt înceți la vorbă și grabnici la ascultare. Devenim deschiși la argumente și la corectură. Blândețea iubește să învețe și consideră scumpe rănile făcute de un prieten. Iar atunci când trebuie să mustre pe o persoană prinsă în păcat sau în greșeală, vorbește dintr-o convingere profundă a propriei limitări, failibilitate și predispoziție spre păcat, conștientă de dependența totală de harul lui Dumnezeu. Așadar, blândețea începe cu Dumnezeu și se termină cu El. Și oridecâteori vedem un astfel de om, Îl slăvim pe Dumnezeu, iar scopul Domnului Isus în Predica de pe Munte se împlinește. Unde găsim puterea de a continua în blândețe? Căci ei vor moșteni pământul ( v.5b ) Pentru a fi blând, așa cum am definit biblic, e nevoie de ajutor supranatural. Acesta este disponibil pentru orice ucenic al lui Hristos. Dacă te încrezi în El și îți rostogolești viața asupra Lui și Îl aștepți să lucreze pentru tine, atunci Dumnezeu a început deja în tine lucrarea Sa supranaturală și o va face și mai mult. Iar modul principal în care va face asta este prin a-ți asigura inima de realitatea faptului că ești un împreună moștenitor cu Domnul Isus Hristos și că lumea cu tot ce este ea este a ta. El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci la dat pentru toți creștinii, cum nu ne va da El împreună cu Hristos toate lucrurile? ( Romani 8:32 ). Absolut toate! Și Domnul nu-i lipsește de niciun bine pe cei care trăiesc pe placul Lui. ( Ps. 84:11 ) Sursă: John Piper, Blessed are the meek ( link )
notes
Temă
Ferice de cei blânzi ( Matei 5:5 ) Sarcini 1. Citește Psalmul 37 și Numeri 12:1-16, notându-ți observații despre blândețe. 2. Încearcă să răspunzi la cele 4 întrebări de studiu de mai jos. Atenție: răspunsurile la primele 3 întrebări le găsești în referințele din paranteză din dreptul fiecărei întrebări. Întrebări de studiu 1. Ce legătură este între blândețe și Dumnezeu? ( Ps. 37:1-11 ) 2. Cum este proslăvit Dumnezeu prin blândețea creștinilor? ( Matei 5:16 ) 3. Cum primim putere să fim blânzi în situațiile dificile? ( 1 Cor. 3:18-23, în special v.21; Rom. 8:32; Ps. 84:11 ) 4. Gândește-te la situațiile în care nu ai fost blând și încearcă să identifici câteva din minciunile pe care le-ai crezut în acele momente. Citește și meditează și la următoarele referințe pe care le vom aprofunda împreună la studiu: Romani 12:19-21; Iacov 1:19-21; Matei 11:29; Matei 21:12-13; Marcu 3:5; Iacov 3:13-17; Galateni 6:1-2.
Comments
Disclaimer: The opinions and conclusions expressed on this page are those of the author and may or may not accord with the positions of Biblearc or Bethlehem College & Seminary.