Groups
shared with...
Author
Daniel Nistor
User since 2012
Daniel's proficiency badges
Daniel's published pages
view all (17 total)
Nu jurăminte, ci integritate și credibilitate
Matei 5:33-37
Cât reflectă vorba ta intenția inimii și cât de greu este cuvântul tău?
#neprihănire
#împărăție
#adevăr
Published 14/03/2020; Updated 14/03/2020
Author
Share / Groups / About Author
Rezumat idee principală
Bracket
Notițe
Temă
notes
Rezumat idee principală
Cuvântul tău să reflecte intenția inimii și să valoreze atât de mult încât să nu fie nevoie de niciun jurământ.
Bracket
NT
Matei 5:33-37
esv
vdcc
“ Again h you have heard that it was said to those of old ,
Aţi mai auzit iarăşi că t s-a zis celor din vechime:
q ‘You shall not swear falsely,
„Să nu u juri strâmb;
but r shall perform to the Lord what you have sworn .’
ci să v împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.”
negativepositive
ideaexplanation
But I say to you,
Dar Eu vă spun:
s Do not take an oath at all ,
să nu juraţi w nicidecum;
progression
either by heaven,
nici pe cer,
for t it is the throne of God ,
pentru că este scaunul x de domnie al lui Dumnezeu;
ground
or by the earth,
nici pe pământ,
for it is his footstool,
pentru că este aşternutul picioarelor Lui;
or by Jerusalem,
nici pe Ierusalim,
for it is u the city of the great King .
pentru că este cetatea y marelui Împărat.
And do not take an oath by your head,
Să nu juri nici pe capul tău,
for you cannot make one hair white or black.
căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.
[ But ] Let what you say be simply ‘Yes’ or ‘No’;
Felul z vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”;
v [ because ] anything more than this comes from evil. 1
ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.
concessive
discourse
Notițe
Introducere Ne amintim că suntem în contextul descrierii acelei neprihăniri prezente în și urmărite de fiecare cetățean al Împărăției Cerului ( Mat. 5:20 ). Iar în pasajul de față, Domnul Isus ne arată cum anume întrece neprihănirea unui creștin autentic neprihănirea cărturarilor și a fariseilor în ce privește credibilitatea cuvântului nostru. Dar mai întâi, să vedem cum vedea Domnul Isus adevărul și valoarea lui. Isus și valoarea adevărului Isus ne învață că adevărul este prețios. [...] Cel mai relativist profesor din univers, care batjocorește conceptul de adevăr în sala de clasă, se va indigna dacă factura de electricitate va fi falsificată în dezavantajul său. ( Piper ) Adevărul este prețios . A înghițit bebelușul acul care lipsește sau nu? [...] Îți vei ține jurământul de căsătorie, acela de a mă iubi și de a mă prețui, sau ești interesat doar de bani și de sex? ( Piper ) Isus a iubit adevărul și a urât înșelăciunea. El a confirmat ce-a de-a noua poruncă: „Să nu faci o mărturisire mincinoasă” ( Mar. 10:19 ). El a avertizat asupra faptului că „înșelăciunea” iese din inimă și că aceasta îl pângărește pe acel om ( Mar. 7:21-22 ). [...] Minciuna își are originea în diavol, iar cei care întorc spatele rostirii adevărului își unesc forțele cu Satana. ( Piper ) Isus a venit în lume să reveleze adevărul despre Dumnezeu, om, mântuire și despre ce e rău și ce e bine ( Ioan 18:37 ). [...] Isus Însuși - în tot ce este El, în tot ce face și în tot ce afirmă El - este criteriul pentru tot ceea ce este real, adevărat, drept și frumos. Când vorbește El, nu există eroare sau falsitate. [...] atunci când ceilalți nu au crezut ce a spus, El nu S-a gândit să schimbe mesajul ca să câștige mai mulți ascultători. Dacă adevărul este primit cu necredință, problema ține de inima necredincioasă , nu de adevăr. „Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți” ( Ioan 8:45 ). Isus a spus că oamenii se întorc de la lumină nu din cauză că cred că este falsă, ci din cauză că iubesc întunericul ( Ioan 3:19 ). ( Piper ) [Duhul Sfânt], acest Duh al adevărului ne va ajuta să cunoaștem adevărul și să fim transformați prin adevăr. Așa că Isus Se roagă înainte de a pleca și Se roagă Tatălui să facă adevărul eficace în viețile noastre: „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” ( Ioan 17:17 ). ( Piper ) Putem vedea cât de absolut de important este adevărul pentru Isus și cât de distructiv și de rău este impulsul de a înșela, de a duce în eroare și de a vorbi înșelător. De aceea, nu e surprinzător că, în Predica de pe Munte, Isus a răsturnat una din practicile subtile ale zilelor Sale de a evita adevărul și ținerea promisiunilor. Când o promisiune nu este ținută, ea ajunge să fie min ciună. Iar când este încălcată o promisiune întărită printr-un jurământ public, numim acel lucru sperjur. ( Piper ) Întrebări de studiu Domnul Isus poruncește două lucruri în textul de față: mai întâi, El poruncește să nu facem uz de subterfugii verbale ca să scăpăm de obligația de a ne ține o promisiune; în al doilea rând, El poruncește să ne legăm atât de tare de adevăr, încât jurămintele să nu mai fie necesare. ( Piper ) 1. Cum își foloseau Fariseii creativitatea și corupția inimii ca să scape basma curată dintr-un jurământ? ( vv.34-36; Mat. 23:16-22; Lev. 19:12; Num. 30:2; Deut. 23:21-22; Mar. 7:21-22 ) „Dacă rabinii aveau tendința de a fi permisivi în atitudinea lor față de divorț, atunci tot o atitudine permisivă aveau și față de jurăminte. Găsim aici un alt exemplu de tratare incorectă a Scripturilor vetero-testamentale cu scopul de a le face mai ușor de împlinit. Trebuie să vedem mai întâi ce spune Legea Mozaică, apoi distorsiunea fariseică, iar în final implicațiile corecte ale Legii, asupra cărora insistă Isus.” ( Stott ) Subterfugiile verbale pe care le citează Isus se referă la cer, la pământ, la Ierusalim și la propriul cap. În mod evident, unii oameni au considerat că, atâta vreme cât jurământul lor nu Îl invocă direct pe Dumnezeu ca martor, nu era obligatoriu. Așadar, dacă ei spuneau „jur pe cer”, sau „jur pe pământ”, sau „jur pe Ierusalim” , sau „jur pe capul meu”, atunci își puteau călca cuvântul, deoarece n-au spus „jur pe Dumnezeu ”. ( Piper ) Această logică deviantă spune ceva de felul următor: „Cerul, pământul, Ierusalimul și capul meu nu se pot răzbuna pe mine dacă îmi calc cuvântul; numai Dumnezeu poate. Dar eu nu L-am chemat pe Dumnezeu ca să mărturisească despre cuvintele mele și nici ca să mă țină responsabil, așa că nu sunt în pericol.” ( Piper ) 2. Ce au în comun cerul, pământul, Ierusalimul și capul nostru? ( vv.34-36 ) Isus respinge un astfel de subterfugiu. El arată că într-un fel sau altul, indiferent pe ce juri, Dumnezeu se află, și El, în spatele acelui lucru. Cerul este tronul Său. Pământul este așternutul picioarelor Sale. Ierusalimul este cetatea Sa. Iar capul tău se află sub jurisdicția Lui, nu a ta, deoarece doar sub providența Lui își schimbă părul capului culoarea. De aceea, greșeala ta rezidă în perspectiva măruntă pe care o ai cu privire la Dumnezeu și la adevăr. Tu crezi că adevărul este neînsemnat și că poate fi manipulat după plăcerea ta. Și tu crezi că Dumnezeu este departe, într-un colț, prea puțin interesat dacă spui sau nu adevărul, până când nu Îi este pomenit numele. Greșești în ambele privințe. Adevărul este prețios dincolo de ceea ce-ți poți tu închipui, iar Dumnezeu se află în spatele oricărei molecule din univers și este întotdeauna preocupat ca făpturile Sale să spună adevărul. ( Piper ) 3. Care este motivul pentru care Domnul Isus ne poruncește să nu jurăm? Cum anume funcționează argumentul? ( vv.34-36 ) Răutatea care a ruinat încrederea este, în esență, egoismul și rea-voința. Distorsionăm adevărul ca să dobândim ceea ce dorim, chiar dacă acest fapt îi rănește pe alții. [...] Dacă nu am fi egoiști sau lipsiți de dragoste față de alții, nu ne-am încălca cuvântul, atunci nu ne-am încălca promisiunile și nici nu am spune minciuni, tot așa cum nu am acționa în mod ipocrit. Atunci ar domni peste noi adevărul. Dar dragostea nu domnește în lume, astfel că jurămintele s-au născut pentru a suplini absența dragostei. ( Piper ) Isus trece acum dincolo de standardul VT cu privire la felul în care trebuie să ne ținem jurămintele, la refuzul de a mai face apel la ele. Motivul Lui pare să fie că, odată cu venirea Împărăției lui Dumnezeu în lucrarea Sa ( Lu. 11:20; 17:21 ), cu prezența Împăratului Însuși ( Mat. 21:15,16 ), cu trimiterea Duhului adevărului ( Ioan 15:26 ) și cu inaugurarea Noului Legământ ( Luc. 22:20 ), standardele rostirii adevărului ar trebui să crească, iar măsura compromisului cu răul din această lume ar trebui să scadă. ( Piper ) Isus argumentează: „Să nu jurați nicidecum; [...] tot ce trece peste [da, da și nu, nu] vine de la cel rău.” Răutatea din inima omului a generat minciuna și înșelătoria. Isus spune că aceasta își are originea în „tatăl minciunii” ( Ioan 8:44 ) și își mărește puterea din răutatea neîncetată a inimii umane. De aceea, adevărul este neîncetat în pericol. Dar viața în comunitate nu poate rezista fără adevăr. [...] De aceea, răutatea minciunii, a falsității și a înșelătoriei care permează inima umană și societatea a fost limitată prin mecanismul jurămintelor. ( Piper ) 4. Interzice Domnul Isus orice fel de jurământ în orice situație? ( Mat. 26:63-64; Ev. 6:13-18; Gen. 22:15-18 ) Când Isus a fost conjurat de marele preot la judecata Sa, în noaptea dinaintea morții Sale, [...] El a răspuns potrivit cu porunca Lui din Matei 5:37: „Tu ai spus-o” (ESV). Acesta este „da”-ul simplu al lui Isus: „Tu ai spus-o și ai dreptate” ( Mat. 26:64; Mar. 14:62 ). Nu era nevoie de un jurământ. „Da”-ul Lui valorează la fel de mult ca un jurământ. Marele preot a simțit forța deplină a cuvintelor Lui și nu a mai trebuit să mai ceară vreun jurământ. ( Piper ) [...] există e xcepții în lucrarea lui Isus care nu ne-ar permite să spunem că cei care Îl urmează pe Isus nu au voie să adauge niciun cuvânt la „da” și „nu” cu scopul de a pune în evidență adevărul pe care îl rostește vorbitorul. Cea mai evidentă este expresia folosită „Adevărat, adevărat”, pe care o folosește Isus în Evanghelii de aproximativ douăzeci și cinci de ori. ( Piper ) Interdicția absolută a lui Isus se referă la abuzul de jurăminte din Matei 5:33-36 și Matei 23:16-22, iar principiul care rămâne absolut în toate timpurile și în toate culturile este porunca Lui să fim, în vorbire, oameni de toată încrederea și onestitatea. ( Piper ) 5. Cum era văzut Dumnezeu de Farisei în Matei 23:16-22? E aproape incredibil faptul că fariseii nu doar că foloseau subterfugii ca acesta, dar îi învățau așa și pe alții. [...] Isus se mânie pentru felul în care sunt subapreciați/disprețuiți aici atât Dumnezeu, cât și adevărul. Aurul este considerat mai important decât templul lui Dumnezeu. Jertfele sunt socotite mai importante decât altarul lui Dumnezeu. Cerul este considerat mai important decât Dumnezeu care locuiește acolo. Toate aceste subterfugii ignoră faptul că sfințenia cerurilor, a altarului și a templului este determinată de legătura lor cu Dumnezeu. Dar lucrul acesta înseamnă prea puțin pentru cei care sunt înclinați să găsească modalități de a face pace cu falsitatea. ( Piper ) 6. Descrie în câteva cuvinte standardul Împărăției în ce privește adevărul. ( vv.34-37; Iac. 5:12; Ps. 15:1-5 ) Isus afirmă, de fapt: „Vă chem la un nivel mai înalt de credibilitate. Vă chem să depuneți mărturie despre venirea Împărăției Mele și despre felul de integritate pe care l-am adus Eu în lume. Da, încă trăiți într-o lume căzută. Aveți parte, în ea, de minciună și de înșelătorie. Probabil că este nevoie de jurăminte printre cei care nu cunosc puterea Mea mântuitoare. Probabil că ele mai ajută societatea căzută să se țină laolaltă.” [...] „Cât pentru voi care Mă cunoașteți, care Mă urmați și care sunteți iertați și transformați, fie ca «da»-ul vostru și «nu»-ul vostru sa fie la fel de credibile ca un jurământ. Integritatea voastră să fie ireproșabilă.” ( Piper ) Scopul pe care îl avea El în vedere era mai mare decât pur și simplu acela de a ne ține promisiunile. Suntem chemați să renunțam la jurăminte. Noua noastră înclinație ar trebui să fie: jurământul meu nu este necesar. Ar trebui să nu mă grăbesc să fac apel la jurăminte. Este întru totul posibil (dacă nu necesar) ca jurământul să comunice faptul că ceea ce spun nu este vrednic de încredere și Îl poate dezonora pe Isus. Una dintre realizările glorioase ale lui Isus este faptul că El mă eliberează de nevoia de a minți și de nevoia de a dovedi că nu mint. ( Piper ) Cei ce-L urmează pe Isus sunt nu numai cinstiți, dar se și îndreaptă înspre o condiție în care nu va mai fi necesar să se protejeze împotriva suspiciunilor de necinste. De aceea, ei găsesc modalități contrare culturii în care trăiesc de a declara domnia lui Cristos asupra minților și gurilor lor. În cele din urmă, Isus dorește să fie cunoscut drept Calea, Adevărul și Viața. El ne poruncește să trăim și să vorbim într-un fel care să facă de cunoscut această slavă. ( Piper ) 7. Dacă adaugi cuvinte pe lângă „da” și „nu” pentru a accentua credibilitatea cuvintelor tale, înseamnă asta că neapărat o faci din lipsă de integritate? Argumentează-ți răspunsul. ( Ioan 18:37; Mat. 26:63-64 ) Dacă vreodată a existat în lume vreo persoană a cărei integritate să facă să nu fie nevoie de alte cuvinte care să întărească adevărul spuselor sale, Acea persoană a fost Isus. Cu toate acestea, El Și-a întărit spusele cu alte cuvinte. Este evident că uzul cuvintelor care întăresc spusele cuiva nu trebuie să se nască din lipsa de integritate a vorbitorului, ci pur și simplu sub imperiul iubirii, știind că celor care ascultă trebuie să li se atragă atenția asupra caracterului cu totul vrednic de încredere al celor spuse, din cauză că s-ar putea ca ei să nu știe cât de vrednic de încredere este vorbitorul. ( Piper ) Acest lucru mă face să mă opresc și-mi zice că nu trebuie să mă grăbesc să afirm că cel care Îl urmează pe Isus ar putea fi atât de integru încât să nu existe nicio situație în care dragostea să nu pretindă folosirea niciunei expresii de întărire a spuselor sale, de dragul celor care ascultă. Adăugați la aceasta faptul că Isus a știut că Dumnezeu Însuși, care este esența integrității, Și-a confirmat uneori Cuvântul cu jurăminte. Acest fapt nu a avut menirea de a corecta vreo lipsă de integritate în ce-L privește, ci acela de a ne încuraja în mod felurit să credem în El ( vezi Lu. 1:73; Gen. 22:16 ). ( Piper ) Se pare, deci, că argumentul lui Isus țintește spre o integritate și credibilitate absolută, fără să-Și propună să indice în mod precis cuvintele care întrupează adevărul. ( Piper ) 8. Este vreo legătură între greutatea cuvântului nostru și ușurătatea cu care Îl credem pe Dumnezeu pe cuvânt? O temă întrețăsută prin toate cărțile Bibliei este credincioșia lui Dumnezeu . Încă din Geneza 3:15 până-n Apocalipsa, Dumnezeu este Acela care Își duce la îndeplinire cu o gelozie de nedescris cuvântul pe care l-a spus oamenilor. Vă provoc la introspecție, gândiți-vă cu câtă certitudine presează în inima voastră cuvintele lui Dumnezeu din Scriptură atunci când citiți. Cum este pentru tine, „voi”-ul lui Dumnezeu? Este cuvântul lui sigur 100% sau încape urmă de îndoială? Nu mă refer teoretic, știu că e corect să zicem că e sigur 100%, dar eu întreb care-i impactul emoțional și spiritual? Fiindcă negreșit, dacă eu nu am cuvânt și dacă vorba mea e ieftină, acest păcat va avea o influență în viața mea, anume va face inevitabil ca și greutatea Cuvântului lui Dumnezeu să îmi pară tot mai asemănătoare cu greutatea cuvântului meu, adică ușor, nesigur, variabil în certitudine. Așadar, să luăm seama, părtășia noastră cu Dumnezeu prin Cuvânt, atâtea promisiuni mari și scumpe lăsate pentru copiii Săi, vor fi ieftine, ireale, nepalpabile, dacă cuvântul nostru este ușor. Cred că Dumnezeu ne cheamă la o intimitate mai sigură cu El, iar parte din responsabilitatea noastră este ca împuterniciți de El și dorind să Îl reflectăm tot mai corect, e să fim oameni de cuvânt. „Da”-ul nostru să fie direct legat de reputația integrității noastre și de chemarea de a fi „Dumnezeu” pentru cei din jurul nostru, adică ca El. Atunci expresia „râvna Domnului” va deveni mai palpabilă și o vom gusta mai profund când ne vom aminti de râvna noastră pentru a împlini, atât cât ne stă în putere, cuvântul ieșit de pe gură. O clarificare despre divorț și violența în familie Teologia greșită Îl necinstește pe Dumnezeu și îi face rău omului. De aceea este și periculos să interpretăm teologic o experiență din viață cuiva și pe baza rezultatului experienței să tragem o concluzie normativă pentru viețile noastre. Orice concluzie bazată pe experiență trebuie supusă filtrului Scripturii, doar așa vom fi pe placul Domnului și nu ne vom răni inutil: nici pe noi, nici pe alții. Adică, dacă există cazuri în care o femeie abuzată a rămas cu soțul ei care a continuat s-o abuzeze până când Dumnezeu a lucrat și l-a mântuit pe acel soț violent, asta nu înseamnă că, fiindcă Dumnezeu l-a mântuit, acea femeie a procedat corect să nu se despartă de acel soț. Nu există nicio relație de cauză-efect între bătaia îndurată și mântuirea soțului. Iar sunt convins că nu asta este voia lui Dumnezeu pentru femeile aflate în acest fel de situații, bazat pe următoarele argumente biblice: 1. Divorțul poate fi permis atunci când soț/soție părăsește căsnicia, comite adulter sau este în pericol de abuz ( 1 Cor. 7:15; Mat. 19:9; 1Cor. 7:11 ). Nu tratăm acum recăsătoria, ci pur și simplu recunoaștem că există situații când Biblia permite despărțirea. ( sursa #4 ) 2. Supunerea soției față de bărbat este așezată în Biblie în contextul mai larg al supunerii față de Isus, de autoritățile civile, unul față de altul, și față de biserică. Asta înseamnă că corectitudinea sau caracterul greșit al unui act de supunere trebuie stabilit luând în considerare toate relațiile de supunere relevante. ( Piper ) Soții creștini nu sunt Hristos. Ei sunt limitați, failibili, păcătoși iertați. Ei nu Îi iau locul lui Hristos. Soțiile lor se raportează direct la Hristos ( Ev. 4:16; 11:6 ), nu doar prin soții lor. Soții nu au înțelepciunea, nici puterea, nici drepturile pe care le are Hristos asupra soțiilor lor. Asemănarea lor cu Hristos în ce privește conducerea soțiilor lor este limitată și focusată de aceste cuvinte: El S-a dat pe Sine pentru ea ... hrănind-o și îngrijind-o ... nu vă purtați cu asprime. ( Piper ) De aceea, un soț abuziv calcă legea lui Dumnezeu. El se află în neascultare față de Hristos. Acest soț nu trebuie îngăduit de biserică, ci disciplinat de ea. Iar soția nu este nesupusă dacă cere ajutorul bisericii în acest caz. O femeie creștină nu ar trebui să simtă niciodată că singurul ajutor disponibil este poliția. Asta ar însemna o eșuare a chemării pe care o are biserica ei. ( Piper ) 3. Totuși, a recurge la autoritățile civile poate fi lucrul corect pentru o soție abuzată. Amenințările sau rănirea fizică intenționată a unei soții ( sau alți membri ai familiei ) este o infracțiune, pedepsibilă cu amendă sau închisoare, sau ambele. Asta înseamnă că un soț care își amenință sau își rănește intenționat soția nu doar că încalcă legea morală a lui Dumnezeu, dar și legea statului. În a se aștepta ca această soție abuzată să accepte în tăcere amenințările și injuriile lui, soțul îi cere de fapt soției să participe atât în încălcarea legii morale a lui Dumnezeu, cât și a legii statului. Dumnezeu Însuși a pus autoritățile într-un stat ca să îl protejeze pe cel inocent ( Rom. 13:4 ). Prin urmare, este posibil ca supunerea soției față de legea statului, de dragul lui Hristos, să suprascrie supunerea cerută de soțul ei de a suferi injuriile aduse în tăcere. Acest recurs legitim la protecția civilă poate fi făcut într-un spirit care nu contrazice spiritul dragostei și al supunerii față de soțul ei, fiindcă o soție poate face acest recurs cu o inimă îngreunată și smerită, care tânjește după pocăința soțului și după restaurarea unei relații de conducere sănătoase. ( Piper ) 4. Atunci când Isus le poruncește ucenicilor, „să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” ( Mat. 5:39 ), El nu înseamnă că, dacă pot face ceva cu privire la asta, ar trebui să îți dau voie să mă lovești din nou. Din nou, camaraderia din trupul lui Hristos este cea care rupe ciclul nedreptății. ( Piper ) Surse 1. John Stott, Predica de pe Munte , pp. 103-108 2. John Piper, Ce pretinde Isus de la lume , pp. 274-283 ( jurăminte ) 3. John Piper, Ce pretinde Isus de la lume , pp. 284-304 ( divorț ) 4. John Piper, A Statement on Divorce and Remarriage in the Life of Bethlehem Baptist Church ( accesat on-line pe 14.03.2020 ) 5. Sam Crabtree, Until Death Do Us Part - For Real ( accesat on-line pe 14.03.2020 ) 6. John Piper, Clarifying Words on Wife Abuse ( accessat on-line pe 14.03.2020 )
Temă
Sarcini 1. Citește Matei 5:33-37 de cel puțin două ori. 2. Încearcă să răspunzi la cât mai multe din întrebările de mai jos. Răspunsurile le găsești în versetele asociate fiecărei întrebări. Întrebări de studiu 1. Cum își foloseau Fariseii creativitatea și corupția inimii ca să scape basma curată dintr-un jurământ? ( vv.34-36; Mat. 23:16-22; Lev. 19:12; Num. 30:2; Deut. 23:21-22; Mar. 7:21-22 ) 2. Ce au în comun cerul, pământul, Ierusalimul și capul nostru? ( vv.34-36 ) 3. Care este motivul pentru care Domnul Isus ne poruncește să nu jurăm? Cum anume funcționează argumentul? ( vv.34-36 ) 4. Interzice Domnul Isus orice fel de jurământ în orice situație? ( Mat. 26:63-64; Ev. 6:13-18; Gen. 22:15-18 ) 5. Cum era văzut Dumnezeu de Farisei în Matei 23:16-22? 6. Descrie în câteva cuvinte standardul Împărăției în ce privește adevărul. ( vv.34-37; Iac. 5:12; Ps. 15:1-5 ) 7. Dacă adaugi cuvinte pe lângă „da” și „nu” pentru a accentua credibilitatea cuvintelor tale, înseamnă asta că neapărat o faci din lipsă de integritate? Argumentează-ți răspunsul. ( Ioan 18:37; Mat. 26:63-64 ) 8. Este vreo legătură între greutatea cuvântului nostru și ușurătatea cu care Îl credem pe Dumnezeu pe cuvânt?
Comments
Disclaimer: The opinions and conclusions expressed on this page are those of the author and may or may not accord with the positions of Biblearc or Bethlehem College & Seminary.